America, mama ciudaților de pretutindeni!

V-am mai spus de ce consider că America e mama tuturor ciudățeniilor posibile si imposibile.
Am vizionat acum ceva vreme un episod dintr-un serial, Taboo. Unul din puținele seriale pe care le mai urmăresc la TV. Nu că mi-ar plăcea în mod deosebit, însă observ cât de nebuni sunt unii oameni. Și-n episodul ăsta era un club de clowni. Păcat de ei, erau drăguței nemachiați. Fără tatuaje și piercinguri, chiar arătau ca un cuplu normal.

ursitoare

Numai că, ei preferau să fie clowni. Dar nu oricum, ci clowni horror. Se machiau ca să arate ca niște clowni veniți din iad. Cu guri mari, pline de sânge, mânjiți pe față, cu cicatrici, urâți cu spume. Ba chiar și vorbeau ciudat, ea vorbea foarte pițigăiat încât te zgâria pe creieri, iar el foarte răgușit, de parcă ar fi băut leșie. Ce-o fi mă nene în capetele alea lor seci?

În partea următoare, a apărut altă netrebnică. Una deși făcuse acasă o colecție de păpuși. Niște ciudățenii deformate, cu mâini îl loc de picioare, două capete, unul mâncându-se pe altul, niște oribilități sinistre. Altă păpușă era plină de sânge și tatuaje. Alta plină de bube, fără un ochi, un ciclop infernal. Te lua durerea de cap când te uitai la păpușile alea. Unele chiar așa le cumpăra (probabil a văzut vreun antreprenor că există o descreierată care caută păpuși ciudate și și-a deschis magazin ca să le vândă), iar altele le modifica ea. Sânge fals, le tăia cu cuțitul, apoi le mânjea cu vopsea… Petrecea chiar și o săptămână la o păpușă, ca s-o facă de speriat. Și nu speriat copiii, oameni în toată firea s-ar speria dacă ar vedea ciudățeniile alea așa pe înserat. Îmi pare rău, pentru mine e prea mult. Oamenii ăștia nu-s normali. Nu-i poți aduce pe calea cea bună cu nimic. Poate cu un glonț. Mai rău, e că se împinge lumea din ce în ce, către anormalitate. Și nu-s singurul care consideră asta.

Altă tâmpenie izvorâtă din America este Halloweenul. Eu urăsc această “sărbătoare”. Nu există! Nu are niciun fel de importanță spirituală, cum e la mexicani ziua Morților, cu schelete uriașe și măști cu cranii. Aia înțeleg, oricât de ciudat ar părea. Și noi avem sâmbăta morților, însă noi dăm de pomană, nu ne mascăm, n-avem care alegorice cu zombie și scheleți.

Referilor la halloween, mascatul în clowni ucigași, zombie, scheleți, draci și fel de fel, care să bată din ușă în ușă cu “ne dați sau nu ne dați”, aia nu mai înțeleg. De curând am văzut c-a apărut și la noi moda asta cu Halloweenul. Vedetuțe de mucava se îmbracă în tot felul de lighioane și pleacă la serate, la bal mascat. Eu am zis, dacă-mi sună vreun zombie cu mațele pe afară, la ușă, să nu-l aud că plânge după mă-sa dacă-i fac vânt pe scări! Că o fi halloween sau mai ștoiu eu ce porcărie. Nu-s obligat să știu de asemenea tâmpenii scornite de americani.

Cam asta e cu moda de la americani, care-a venit grămadă peste noi de nu știm cum să ne mai ferim rămășițele de valori pe care le mai avem.
Aproape mă gândesc cu groază când voi avea copii. Văd de la nepotă-meu. A trebuit maică-sa să-i facă ros de ursitoare și cowboy la vârsta de 4 ani. Și de atunci, numai în petreceri d-astea o ține de ziua lui.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *