Tot mai mulți oameni pleacă în străinătate

Valentin, un vechi prieten de-al meu bucovinean, împreună cu soția lui, Clara, și-au petrecut la mine Revelionul. După intrarea în anul 2016, în timp ce mâncam și beam, ca la orice petrecere, oaspeții mi-au mărturisit că puteau să și plece o săptămână în Anglia, cu un grup de prieteni, cu autocarul. Totuși, au preferat să vină în București, la mine. Adevărul e că am constatat și eu că tot mai mulți oameni pleacă în străinătate, nu numai cu afaceri, ci și în concediu de odihnă.
Happy-New-Year-Wallpapers-Images-Photos-Picture

Sigur, m-a măgulit că între Londra și cartierul bucureștean Titan, prietenii mei l-au ales pe ultimul. Chiar m-au făcut curios cu acest posibil drum, fiindcă îmi închipuiam că trebuia să fie foarte obositor să mergi multă vreme cu autocarul.

– Și cum  făceați, Vali, dacă preferați Londra? De ce nu mergeați cu avionul?

– Ah, nu! Clarei îi e foarte frică de zbor! Totuși, o dată a fost obligată să meargă cu avionul și, pe drum, au fost niște turbulențe care au zguduit-o și i-au întărit convingerea că mai bine merge cu autocarul sau cu trenul. De altfel, nici eu nu mă dau în vânt să iau avionul…

– Aha! Păi pierdeați mult timp cu autocarul, încă de la plecare: trebuia să veniți până în București, să vă îmbarcați…

– Ei, veneam până în București! interveni Clara. Plecam direct de la noi, din Suceava! Ce, totul e legat de București?!

– Exact! spuse Valentin. Luam un autocar de la noi, treceam prin Bistrița, Cluj-Napoca, Oradea și Borș, după care treceam în Ungaria, ajungeam până în Gyor, din Budapesta, apoi în Austria, prin Linz, treceam în Gemania, ajungând rând pe rând prin Passau, Regensburg, Nurenberg, Wurzburg, Frankfurt, Bonn și Aachen, străbăteam Belgia, prin Liege, după care ajungeam la Bruxelles, treceam prin Franța, prin Lille și Calais, apoi treceam Canalul Mânecii și ajungeam în insulă, prin Dover, după care ajungeam la destinație, la Londra, unde sărbătoream Anul Nou.

– Îmi pare rău că n-am o hartă la îndemână, spusei eu.

– Păi ții laptopul acela de decor? făcu Valentin. Ia dă-l încoace!

– A, nu m-am gândit. Poftim, arată-mi!

În loc să caute harta Europei, Valentin a accesat site-ul nicktrans.ro.

– Ce site e? întrebai eu, nedumerit.

– Aici găsim compania de transport internațional la care apelam, interveni Clara.

– Da, întări Valentin, sorbind din pahar, după care plescăi admirativ. Firma asta se ocupa de tot ce aveam nevoie: transport, inclusiv rezervări de bilete, asigurări medicale, consultanță, mă rog, servicii complete. În plus, uite ce autocare de două și trei stele au: Setra 328 DT, Setra 215 HD, Scania Irizar New Century, Mercedes 350 Turismo, Mercedes 404 și Temsa Opalin 10. Crede-mă, aveam confort, n-o duceam pe Clara cu tractorul!

– Așa-i, confirmă Clara. Aveam aer condiționat, sistem de încălzire independent, instalație audio-video, DVD, toaletă, bucătărie și tot ce aveam nevoie.

– Nu sună rău, am constatat eu. Și câte persoane ați fi fost în autocar?

– Păi, uite, scrie pe site numărul de locuri al autocarelor: între 35 și 72, răspunse Valentin, arătându-mi site-ul.

– Bravo vouă! Și ați preferat să mergeți cu un tren neîncălzit atâtea ore…

– Și cu 90 de minute întârziere! mă întrerupse Clara, după care gustă dintr-o felie de cozonac.

– De dragul tău, băiete! mă asigură Valentin. Hai noroc și la mai mare!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *