Un Dorel muncește, zece stau privindu-l

ExcavatorNu știu de unde lenea asta tâmpită de care dăm dovadă. De fiecare dată când văd pe cineva muncind, sunt între 5 și 10 inși pe lângă muncitor, privindu-l. Numai ăla dă cu târnăcopul, cu sapa, cu lopata, sudează, orice. Restul stau și se uită.
Și-s colegi de-ai lui, nu vă gândiți că unul e supervizor, altul e șef, altul e patron și tot așa. Stau și se uită la el, fluieră după fete, se uit în zare, orice, numai să tragă de timp. Oamenii ăștia sunt plătiți la oră sau cum? Și 8 ore state degeaba sunt egale cu 8 ore de muncă normală? Mă uit la zona Electro-aparataj – Iancului. Nenorocire fraților. Stau ăia acolo de un an și ceva și n-au făcut nici măcar o stație. Adică nici 500 de metri!
Aceeași lene în contrucție o văd din 1990. Înainte de 90, făceau ăia treaba repede. Că prost, că bună, o făceau repede. Toți munceau. Nu stăteau să caște ochii, să-și cumpere bere… Că-i dădea securistul una după ceafă și-n trei zile dădea la lopată cot la cot cu deținuții, la Canal.

Îmi povestea un taximetrist acum câțiva ani că fusese plecat zece ani în Israel, din 1994 până în 2004. Și lucrase în construcții. Se construia acolo un bloc, cap-coadă în 6 luni. Bloc cu 10 etaje. Se turna fundația, se făceau primele 2 etaje. Cum se apucau să înceapă etajul 3, o echipă se ducea la parter și termina tot. Tencuit, trase firele electrice, chivetele, cada, pus geamuri, tot ce trebuie. Când se începea construcția la etajul 4, ei terminau parterul de făcut (inclusiv zugrăvit!). Și uite așa, când se termina etajul 9 de construit, echipele celelalte terminau etajul 7, apartamentele putând fi predate la cheie!

Văzusem un filmuleâ acum o vreme, cu un țantier din China. În ȘASE ZILE, ăia terminaseră un hotel de 15 etaje de făcut. Ceva de nedescris. La noi, în două săptămâni, nici măcat fundația nu e săpată!

Și revin la ai noștri. Rar vezi vreunul dornic de muncă. Muncește zi, mâine, o săptămână. Și când vede că ăilalți stau și el se șlpetește, ce face? O lasă mai moale. Adică în stilul celorlalți. Care termină un pod în 10 ani. Fac o gură de metrou în 5 ani. Cum de s-au făcut peste 40 de stații de metrou între 70 și 90 și doar 5 stații între 90 și 2014? Cum e posibil așa ceva?

Într-o zi l-am întrebat pe un șef de lucrare de ce vreo 3 muncitori dădeau la lopată de mama focului, în timp de excavatorul stătea la umbră, iar ăla din cabină sforăia de mama focului
– Ni s-au rupt dinții de la cupă domnule!
– Așa și puneți alții!
– Nu putem, că n-avem. Trebuie să ne vină comandă, dar până să ajungă din Polonia…
– Polonia? Mă nene, fi atent aici! Căutăm pe net dinte excavator, găsești modelul și în două zile îți vine acasă.
– Dar, dar nu depinde de mine…
– Știu, de patron. Care-ți dă mână liberă când e vorba de materiale.

Degeaba mă ceram cu ăla, că se făcea că nu pricepe. Le plăcea să tragă de timp. De ce, nu știu.
Voi aveți idee de ce se trage atâta de timp? Se merge după zicala “timpul trece, leafa merge?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *