Vrei ceva bun făcut? Fă-l cu mâna ta!

O veche vorbă din bătrâni zice că dacă vrei ceva bine făcut, trebuie să-l faci cu mâna ta. Deși, nu știu dacă se aplică și la aleregări, la fotbal… Parcă n-ai voie să faci henț, că-ți arde nașul un cartonaș de nu te vezi. Și nici concursuri de alergat în mâini n-am văzut. Deși există prin Scoția concurs de alergat cu nevasta-n spinare. Cea mai mare femeie de acolo avea 48 de kile… Mă rog, să revin la oile noastre.
Știți de unde vine expresia cu revenit la oile noastre?
Prin 1700, în Franța, un judecător trebuia să judece un caz. Un nene, să-i zice Phillipe, furase și tăiase o oaie a lui Maurice.
Maurice l-a dat în judecată pe Phillipe, iar Phillipe se jura că el nu s-a atins de oaia cu pricina. Și-au început și Maurice și Phillipe să vorbească despre una, despre alta, dând-o din una în alta, de i-au făcut capul calendar judecătorului. Când ajunseseră ăia să discute despre prețul peștilor de la tarabe, judecătorul, plin de nervi, a strigat:
– Revenons à nos moutons! (să revenim la oile noastre)

Erată: Era vorba despre un cioban, un judecător și alți doi oameni. Erau două procese într-unul și judecătorul deja era ameít neștiind ce treabă are ciobanul cu cealaltă poveste. Și judele rămăsese în minte cu oaia. Poveste de prin 1464 zice-se. Pe atunci dacă rămâneai cu oaia în cap, era nasol. D-aia erau femeile sclave și oile…

sifoAșa și eu. Să revin la lucrurile bine făcute. Cică să le faci de mâna ta. Eu când eram mic îmi doream să fiu tâmplar. Îmi plăcea să lucrez cu lemnul. Deși acum în afară de PAL, dacă vezi lemn adevărat, te închini la el ca la Dumnezeu… Și-mi făceam de lucru de fiecare dată în lemn. Făceam arcuri, săgeți, țăruși, fel de fel. Ajuns mai mare am lăsat totul pentru calculator.
Asta până m-am însurat. Cum eu deja aveam șifonierul plin de haine, nu trebuia un șifonier dublu, doar și nevastă-mea se îmbracă.
Zis și făcut. Începusem să-mi fac plan că în sub 1000 lei îmi cumpăr materiale și fac eu un dulap de moare lumea.
Ce vorbești mă băiatule… când am văzut ce prețuri sunt la PAL-uri, am zis că-au înnebunit! Darămite la lemn!
Așa că a trebuit să mă liniștesc pe partea cu construcția. În schimb, am dat comandă la mobilă. Totul făcut după un șablon de-al meu. Poză frumos în spațiu, cu sertare, cu gaură pt TV, cu tot ce trebuie. De m-am dus cu șablonul la niște fabrici de mobilă. Doamne, numai eu știu cât am umblat zilele alea, pentru dulap și pentru restaurant (eu cu un prieten).
Până la urmă am găsit mobila la comanda care să-mi facă șifonierul după cum l-am vrut eu. Și m-a costat doar 1300 lei. Mult sub 2100-2300 cât îmi cerea prin alte părți. Același material, PAL, să fim înțeleși!
În 5 zile a fost gata șifonierul. Au venit 3 băieți și mi l-au montat în 20 de minute. Mai greu le-a fost cu urcatul pe scări. Era așa mare șifonierul încât n-a avut loc în lift.
Mi-am adus aminte cum o vecină și-a luat blat de bucătărie de 4 metri lungime, cât e bucătăria de lungă. Evident, nu avea loc măgăoaia nici pe scări. A făcut rost de scripete, l-a montat la ghenă și a urcat pe acolo ditamai placa. După aia chin cu hârjâit pereții pe hol, că era cu 1 cm mai lung… Ca-n filmele cu pitici!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *